Planuri....
Acum 4 ani
La mulţi ani!
Etichete:
Urări
0
comentarii
Vă salut dragilor!
Încheiem acest an aşa cum se cuvine, transmiţându-ne gânduri frumoase, alese, optimiste şi trăind cu speranţa unui nou an mai prosper, mai matur în deciziile fiecăruia dintre noi şi în speranţa că noul an va fi anul de cotitură pentru mulţi dintre noi. Sper ca fiecare dintre dumneavoastră să păşească cu încredere pe drumul spre succes, pe aleea fericirii si pe poteca aurită cu prosperitate!
La mulţi ani 2014!
Încheiem acest an aşa cum se cuvine, transmiţându-ne gânduri frumoase, alese, optimiste şi trăind cu speranţa unui nou an mai prosper, mai matur în deciziile fiecăruia dintre noi şi în speranţa că noul an va fi anul de cotitură pentru mulţi dintre noi. Sper ca fiecare dintre dumneavoastră să păşească cu încredere pe drumul spre succes, pe aleea fericirii si pe poteca aurită cu prosperitate!
La mulţi ani 2014!
De ce un copil este cea mai mare realizare în viaţă?
Etichete:
copii,
Personale,
Realizari
0
comentarii
Păi d-aia! Vă salut dragilor! Nu am mai scris de mult timp, de fapt chiar de când am acest nou job. Mda, cred că vă imaginaţi cum este noul job, dacă eu nu am mai scris de când m-am angajat aici.
Vreau să împărtăşesc cu voi minunea ce a avut loc în viaţa mea, şi anume, faptul că pe 29 Noiembrie 2013, ora 11:00, scumpa mea soţie a născut o fetiţă perfect sănătoasă pe numele ei Sofia Lorena.
Şi vreau să explic în câteva cuvinte, din punctul meu de vedere, de ce răspundem la întrebarea "Care este cea mai mare realizare a ta?", instantaneu..copilul sau copiii.
Până acuma mă lăudam cu rezultatele de la job sau cu realizările din armată. Acuma, aş răspunde fără să clipesc...copilul meu...fetiţa mea. Până să nască soţia mea, am fost tare şi mare, plin de mine, gândind faptul că nu mă poate schimba în vre-un fel notabil venirea pe lume a unui copil. Toţi îmi spuneau...las că vezi tu când o să ai copii, las că vezi tu când îţi ţii copilul în braţe cum va fi, las că vezi tu cum te vei schimba. Eu, trăgând pofticios din ţigara-mi nelipsită la vremea aceea, le spuneam, vezi-ţi de treabă...viciile şi hobiurile nu mi le pot schimba după cum bate vântul.
Iată că a venit vremea, când am parte de o minune şi pot spune că Bogdan cel de odinioară a plecat 4ever. Cel mai ciudat şi plin de mister moment, a fost, nu când s-a rupt apa soţiei mele şi am zburat la spital, ci atunci când am auzit din sala de naşteri urletul fetiţei mele. Acela dragilor, este primul moment în care devii o legumă în sensul frumos, însă şi mai intens, este momentul în care asistenta iese pe hol cu pruncul şi întreabă cine este tatăl (sau cine este Dl. xxxxx). Eu unul, în momentul în care a ieşit asistenta pe hol şi m-a întrebat...dvs. sunteţi tatăl?, fiind singura naştere la momentul acela, văzând mogâldeaţa aia mică, roşie, înfăşată ciudat, nu am putut decât să întreb dacă pot să o ating. Lucru ce s-a şi întâmplat, moment în care am început să lăcrimez şi să fiu incapabil să am vre-o reacţie. Nici măcar, nu am întrebat dacă soţia este bine. Ei bine, acela este momentul magic, care-ţi schimbă puţin ideologia, momentul în care realizezi că ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, mai ales că şi copilul şi fetiţa sunt perfect sănătoase.
Astfel, cred că, fără ca noi să conştientizăm, momentul acela te schimbă într-un fel în care nu-ţi poţi controla sentimentele şi gândurile. Se întâmplă lucruri pe care nu le putem ştii şi pe care nu avem cum să le explicăm. Nimeni nu poate explica, cum este posibil fenomenul procreării la oameni, nimeni nu poate explica fenomenul alinierii atomilor în momentul în care un preot îşi bagă mâna în apă pentru a o sfinţii, şi sunt multe lucruri pe lumea asta care nu pot fi explicate acum.
Vă doresc tuturor, să aveţi parte de o minune dacă nu aveţi deja, la fel ca cea pe care am trăit-o eu şi până data viitoare vă transmit gânduri alese şi sărbători cu bucurie!
Vreau să împărtăşesc cu voi minunea ce a avut loc în viaţa mea, şi anume, faptul că pe 29 Noiembrie 2013, ora 11:00, scumpa mea soţie a născut o fetiţă perfect sănătoasă pe numele ei Sofia Lorena.
Şi vreau să explic în câteva cuvinte, din punctul meu de vedere, de ce răspundem la întrebarea "Care este cea mai mare realizare a ta?", instantaneu..copilul sau copiii.
Până acuma mă lăudam cu rezultatele de la job sau cu realizările din armată. Acuma, aş răspunde fără să clipesc...copilul meu...fetiţa mea. Până să nască soţia mea, am fost tare şi mare, plin de mine, gândind faptul că nu mă poate schimba în vre-un fel notabil venirea pe lume a unui copil. Toţi îmi spuneau...las că vezi tu când o să ai copii, las că vezi tu când îţi ţii copilul în braţe cum va fi, las că vezi tu cum te vei schimba. Eu, trăgând pofticios din ţigara-mi nelipsită la vremea aceea, le spuneam, vezi-ţi de treabă...viciile şi hobiurile nu mi le pot schimba după cum bate vântul.
Iată că a venit vremea, când am parte de o minune şi pot spune că Bogdan cel de odinioară a plecat 4ever. Cel mai ciudat şi plin de mister moment, a fost, nu când s-a rupt apa soţiei mele şi am zburat la spital, ci atunci când am auzit din sala de naşteri urletul fetiţei mele. Acela dragilor, este primul moment în care devii o legumă în sensul frumos, însă şi mai intens, este momentul în care asistenta iese pe hol cu pruncul şi întreabă cine este tatăl (sau cine este Dl. xxxxx). Eu unul, în momentul în care a ieşit asistenta pe hol şi m-a întrebat...dvs. sunteţi tatăl?, fiind singura naştere la momentul acela, văzând mogâldeaţa aia mică, roşie, înfăşată ciudat, nu am putut decât să întreb dacă pot să o ating. Lucru ce s-a şi întâmplat, moment în care am început să lăcrimez şi să fiu incapabil să am vre-o reacţie. Nici măcar, nu am întrebat dacă soţia este bine. Ei bine, acela este momentul magic, care-ţi schimbă puţin ideologia, momentul în care realizezi că ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, mai ales că şi copilul şi fetiţa sunt perfect sănătoase.
Astfel, cred că, fără ca noi să conştientizăm, momentul acela te schimbă într-un fel în care nu-ţi poţi controla sentimentele şi gândurile. Se întâmplă lucruri pe care nu le putem ştii şi pe care nu avem cum să le explicăm. Nimeni nu poate explica, cum este posibil fenomenul procreării la oameni, nimeni nu poate explica fenomenul alinierii atomilor în momentul în care un preot îşi bagă mâna în apă pentru a o sfinţii, şi sunt multe lucruri pe lumea asta care nu pot fi explicate acum.
Vă doresc tuturor, să aveţi parte de o minune dacă nu aveţi deja, la fel ca cea pe care am trăit-o eu şi până data viitoare vă transmit gânduri alese şi sărbători cu bucurie!
Am apărut la România te iubesc!
Etichete:
Airsoft,
Personale,
România te iubesc
0
comentarii
Datorită hobby-ului pe care-l am (airsoft), am filmat la Arsenal Park Orăştie nişte secvenţe în care simulam o misiune tactică de război. Am rămas plăcut surprins să văd că au redat în timpul emisiunii România te iubesc, trei cadre în care apar şi eu. Pentru cine-i curios, vă invit să urmăriţi filmuleţul de mai jos!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
