Cufundat în întuneric, totuşi nu sunt.
Luminat de stele, chiar de lună.
Stau în frig, şi totuşi nu-mi este.
Încălzit de dragostea câinelui meu Nero.
Deschid uşa, intru-n casă, şi...
Şi găsesc zâmbind un înger.
O privesc, precum pruncul la mamă, şi...
Şi-mi zâmbeşte şi mai tare.
Aş vrea să-i spun ceea ce simt,
Dar nu mă lasă să obosesc.
Mă las cuprins acum de vrajă,
Şi-i răspund simplu "Te iubesc!"







