Doamne, ce zi a fost atuncea! Îmi amintesc că eram pe microbuz, mă întorceam de la Bucureşti cu marfă, şi m-a sunat soţia spunându-mi că "America e la pământ!" Am întrebat-o că ce vorbă-i asta? Şi mi-a explicat că au intrat două avioane în turnurile gemene, apoi pentagonul. Nu-mi venea să cred şi mi-am pus căştile în urechi să ascult la radio. Din 8 radio-uri câte prindeam pe telefon, pe 4 se transmitea în direct informaţia.
Îmi pare rău pentru Americani, dar mai rău îmi pare de românii mei. Trişti şi supăraţi, abătuţi şi îngrijoraţi, îşi poartă crucea lor cea grea, cu capul plecat. Astfel îmi vine în minte următorul aforism:
Sunteţi român? Nu se poate! Mai există români în România?
Postări
5 comentarii:
Dragonul rosu? :))
Că au trăit clipe de coşmar, e adevarat, dar nu e adevarat că terbuie să le plângem de milă în nici un caz. De ce? Pentru că sunt o naţiune care se dezvoltă pe spatele altor state, pentru că au un moral atât de puternic ce nu poate fi distrus aşa usor, pentru ca exista precedentul Pearl Harbor. Atunci au tăbărât pe japonezi, acum au sărit pe afgani si Irak, petrolul lor să traiască, vor gasi americanii soluţii să-l folosească.
Tocmai am vizionat site-ul. Momente terifiante, imagini socante, convorbiri cutremuratoare. Ai zis bine, americanii ca americanii ... dar romanii. Vai de soarta noastra. Daca deschizi televizorul, doar greve, pensii, salarii taiate, someri, oameni pe drumuri vezi. Multumesc lui Dumnezeu ca am un acoperis deasupra capului. Frumos articol
Aveţi dreptate. Ei cu ale lor, noi cu ale noastre!
Daca ai timp si placere a lectura iti recomand sa citesti Windows on the world de Frederic Beigbeder.
Trimiteți un comentariu