Sentimente nocturne

Cufundat în întuneric, totuşi nu sunt.
Luminat de stele, chiar de lună.
Stau în frig, şi totuşi nu-mi este.
Încălzit de dragostea câinelui meu Nero.

Deschid uşa, intru-n casă, şi...
Şi găsesc zâmbind un înger.
O privesc, precum pruncul la mamă, şi...
Şi-mi zâmbeşte şi mai tare.

Aş vrea să-i spun ceea ce simt,
Dar nu mă lasă să obosesc.
Mă las cuprins acum de vrajă,
Şi-i răspund simplu "Te iubesc!"

5 comentarii:

Unknown spunea...

Uite la lucrurile cu grad inalt de sentimentalisme lumea nu prea comenteaza...citeste, zambeste si cam atat! Bine nici nu prea ai ce! Ce-mi place lumea care se iubeste!

Gabi spunea...

Asta tu ai scris-o? Frumos! Eu nu sunt în stare!

RaulPop spunea...

Visele si imaginatia sunt ca niste aripi ale sufletului, ele ne redau libertatea de miscare in orice lume intunecata. Imi plac versurile, bravo :D

Bogdan Vasiliu spunea...

@Gabi, @RaulPop: Ms fain!

Anonim spunea...

eeeeeeeee ... very nace

Trimiteți un comentariu

Copyright © REVICT - Blogger Theme by BloggerThemes & newwpthemes - Sponsored by Internet Entrepreneur